În a doua săptămână de vacanță, perioada 30 dec 2019- 4 ian 2020 Biroul de tineret al Arhiepiscopiei Cluj, prin voluntarii de la ATCOR Cluj și ASCOR Cluj a desfășurat la Centrul de tabere Ioan Bunea din Sângeorz-Băi o tabără pentru cei 50 de adolescenți înscriși.
În aceste 6 zile de tabere am avut multe bucurii, de la cea festivă și anume trecerea împreună dintre anul 2019 în 2020, dar mai ales bucuria de a crea noi prietenii, de a le întării pe cele vechi și de a învăța o sumedenie de lucruri noi. Pe parcursul taberei, celor 50 de participanți le-au fost alături Pr. Petru Buran și Pr. Benedict, ca preoți ai taberei și Pr. Paul Gavriloaie, ca preot al Centrului din Sângeorz-Băi și alți 21 de voluntari inimoși, studenți ai diverselor facultăți din Cluj și București și membrii ai ATCOR și ASCOR.
Zilele de tabără au fost pline, de dimineața până seara și au cuprins atât activitățile noastre obișnuite de tabără, precum rugăciunile de dimineață și de seară, servirea mesei în comun, participarea la ateliere, având de data aceasta o largă gamă de alegeri de la coaserea pernelor de călătorie, la ghirlande decorate, exprimare prin artă, discuții despre frumos și estetica fotografiei, informarea asupra știrilor false (fakenews) din media, până la mult iubitul atelier de teatru sau provocatorul atelier culinar. Activitățile indite ale acestei tabere au fost însă participarea la Marele Joc pe parcursul tuturor zilelor de tabără, deoarece vara acesta are loc într-o singură zi, ceea ce i-a făcut pe participanți să păstreze legături mai strânse și chiar au reușit să fie încurajatori unii cu alții până în ultima zi. A se vedea și rezultatele: 3 echipe au obținut același scor final deși la probe au avut punctaje diferite în mai multe zile.
Al doilea aspect, poate unic pentru unii din participanți a fost faptul că la trecerea dintre ani și în ziua de 1 ianuarie, toată tabăra, adolescenți și voluntari ne-am îmbrăcat românește, cu port autentic din mai multe zone etnografice ale țării. Și în aceste straie, după masa de prânz, am pornit să facem urări de bine în noul an și să colindăm prin Sângeorz-Băi și am fost bine primiți și mai ales omeniți cu drag de gazdele cele primitoare.
Al treilea aspect inedit a fost faptul că am pus accent mai mare pe relația interumană, îngrădind accesul la lumea virtuală, ceea ce ne-a făcut să ne bucurăm și de lucrurile simple, de jocuri, de discuții prietenești și mai jos voi reda câteva din impresiile participanților:
” M-am simțit incredibil! Pentru prima oară în foarte multe luni am simțit că nu sunt singură, m-am simțit ca într-o familie iubitoare”.
” Am gustat o părticică din bucuria Raiului. Am învățat multe lucruri folositoare, ca un nou avânt duhovnicesc până la vară”
” Dragii mei sunteți deosebiți, nu sunteți doar voluntari, ne sunteți prieteni adevărați. Nu aș mai vrea să plec de aici unde fiecare are parte de iubirea celorlalți în fiecare zi.„
” Am învățat să mă deschid lumii și să fiu mai prietenoasă. O experiență de neuitat și sper să mă reîntorc curând”
” Tabăra a însemnat pentru mine chiar o terapie pentru suflet. Vă mulțumesc pentru tot”
” M-au impresionat mult discuțiile cu cei 2 preoți ai taberei și am aflat multe lucruri pe care vreau să le pun în practică acasă”
” Am simțit că pot să am încredere în toată lumea și că pot să cer ajutor oricui!”
Iar referitor la activitățile pe care participanții au spus că le-au găsit cele mai folositoare se regăsesc jocurile de cunoaștere, rugăciunile, mersul la colindat, participarea pe echipe la Marele Joc, discuțile pe teme duhovnicești și pe teme adecvate vârstei și nu în ultimul timp cântecele de seară și atmosfera creată la acestea.
Nici pentru cei 21 de voluntrai această săptămână nu a fost ușoară, dar iată ce ne mărturisește Ana Chifu, cea care s-a aflat pentru prima dată alături de noi ca voluntar, venind tocmai de la București pentru asta. ” Era ceva nou. Tot ceea ce presupunea această experiență pentru mine reprezenta o provocare. Poate pentru unii tineri, a fi voluntar într-o tabără de adolescenți poate fi floare la ureche, însă vă mărturisesc că pentru mine nu a fost așa. Am avut griji, emoții și gânduri foarte, foarte diverse. Odată ce am ajuns acolo, timpul a căpătat alt sens. La mine fiecare zi trecea diferit. Timpul nu curgea niciodată la fel, cântecele, jocurile, bucuria, oboseala le trăiam parcă mereu la o altă intensitate. Fiecare întâlnire cu ei, fiecare conversație, fiecare joc, fiecare interacțiune pentru mine era emoție, era un adevărat câștig. La un momentan dat aveam sentimentul că în interiorul meu eram ca un copil în rândul unor adulți de la care aveam atâtea de învățat. A fost un cadru în care am reușit să ies din cotidian, am reușit să mă debarasez de viața mea grăbită și agitată, să mă opresc în timp și să mă bucur de prezentul din Sângeorz. În această tabără am avut șansa să observ, să adun amintiri, să-mi iau notițe, să visez, să sper că voi putea fi și eu ca ei – atât de vie. Totul a venit ca o dulce binecuvântare de care aveam atâta nevoie. Vă mulțumesc! Vă mulțumesc vouă tuturor oameni minunați, participanți și voluntari, pentru că ați contribuit la bucuria unui copil, a copilului din mine. Sper să ne revedem la vară! Vă îmbrățișez!”
Atasăm aici și linkul cu o selecție a pozelor care cuprind puțin din bucuria trăită timp de o săptămânp la Sângeorz-Băi, în tabăra de iarnă, unde cu adevărat am simțit binecuvântarea sfântului Ioan Maximovici, cel despre a cărui viață am discutat pe parcursul taberei!
https://we.tl/t-3ZjgzniKOH ( valabil până în 24 ian 2020)
Oana Raluca Băilă
coordonatorul taberei
