Despre Pelerinajul Tinerilor pe Jos, editia a V-a

_MG_6625a

Sâmbătă, 28 martie, cu binecuvântarea ÎPS Andrei Andreicuț, a avut loc cea de-a cincea ediție a Pelerinajului Tinerilor pe Jos de la Iclod la Mănăstirea Nicula, cu dorința de a reface pentru al cincilea an consecutiv drumul icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, din satul în care a fost pictată, spre lăcașul care o adăpostește acum.

Evenimentul a fost organizat de Arhiepiscopia Clujului, prin participarea Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români (A.S.C.O.R.) și a Asociației Tinerilor Ortodocși (A.T.C.OR. Cluj), în colaborare cu Facultatea și Seminarul Teologic.

Traseul a fost la fel cu cel de până acum: pelerinii s-au reunit la Catedrala Mitropolitană din Cluj, unde au primit binecuvântare arhierească și un cuvânt rostit de ÎPS Andrei. S-au îndreptat apoi spre gară, au călătorit cu trenul până la Iclod, au mers pe jos până la Mănăstirea Nicula, făcând un mic popas la Gherla, de unde li s-au alăturat alți preoți și creștini.

Numărul participanților a crescut de la o ediție la alta. Dacă la prima ediție au fost doar 40 de tineri entuziaști, de data aceasta s-au numărat 407 de persoane la debutul pelerinajului din Iclod și 541 la poarta Mănăstirii Nicula. Tineri, copii și vârstnici, cu toții și-au dorit să ajungă să se închine icoanei Maicii Domnului, după o lungă călătorie pe jos (17 kilometri din Iclod, respectiv 7 din Gherla).

Ajunși la Catedrala din Gherla, pelerinii au fost găzduiți de preoții parohi și de credincioși. După ce s-a făcut o scurtă rugăciune, participanții la pelerinaj au primit cuvinte de întărire. Dat fiind că ne apropiam de Duminica Sfintei Maria Egipteanca, Părintele Paul Isip, protopop de Gherla, ne-a invitat la reflexie, adresând întrebarea: „Ce s-ar fi ales de viața Mariei Egipteanca dacă nu ar fi mers în acel pelerinaj?”, subliniind astfel ideea că pelerinajul are și rolul de schimba omul în bine, de a-l pune pe făgașul firesc, de a-l îndrepta spre Dumnezeu.

De asemenea, Părintele Ciprian Negreanu, preot misionar al Bisericii Studenților din Campusul Universitar Hașdeu, i-a încurajat pe cei prezenți și i-a îndemnat să continue drumul cu și mai multă râvnă și să nu se lase descurajați de ploaie, amintind de câteva minuni de care au avut parte cei care au participat anul trecut în pelerinaj. După aceea, pelerinilor li s-a oferit câte o gustare, iar Catedrala din Gherla a devenit un adevărat loc de odihnă pentru cei osteniți.

În ciuda vremii înnorate, grupul peregrinilor a continuat călătoria. Nu poate fi trecut cu vederea gestul benevol al unei familii care a întâmpinat coloana de pelerini la intrare în satul Nicula, oferindu-le cu bucurie cozonaci, apă și multă bunăvoință.

Ajunși în curtea Mănăstirii Nicula, părintele stareț ne-a îndemnat să înconjurăm de trei ori bisericuța mică de lemn, în frunte cu cei ce duceau crucea și heruvimii, acest lucru întâmplându-se pentru prima dată în „istoria” pelerinajului. În ciuda lungului drum pe care l-au avut de parcurs pe jos, pelerinii au găsit putere să stea în picioare la slujba Vecerniei. Acest lucru a fost cu adevărat uimitor. Închinarea la icoana Maicii Domnului de la Nicula a fost, însă, ca de fiecare dată momentul de bucuria ce a încununat pelerinajul pe jos.

 Ca de obicei, după Vecernie, monahii ne-au ostoit foamea și setea. Răgazul de aproximativ două ore pe care le-am avut la dispoziție pentru a ne ruga și a ne închina icoanei Maicii Domnului a fost un adevărat balsam pentru suflet și o pecetluire a țintei pelerinajului.

Drumul a fost ostenitor, însă, în gara din Gherla, așteptând trenul de întoarcere spre Cluj, una dintre tinere, Gina, a mărturisit că în pofida oboselii acumulate, ar mai fi putut merge jumate din drumul parcurs: „Am simțit că nu mai pot atunci când urcam dealul. Eram obosită și mă dureau toate, dar oricum, acum cred că dacă aș mai porni, aș mai merge jumătate.”

Nici Pavel, fotograful pelerinajului, care alerga de colo-colo pentru a surprinde cadre cât mai grăitoare, nu a fost descurajat de greutatea drumului, ba chiar a relatat s-a simțit foarte bine, fiind bucuros că a fost util prin munca lui de fotograf, că a fost de folos oamenilor. „Faptul că multe persoane m-au rugat să le trimit pozele m-a impulsionat, pur și simplu”, a afirmat Pavel la sfârșitul zilei.

De asemenea, în așteptarea trenului, pelerinii intonau cu însuflețire cântece religioase, precum „Doamne al puterilor” și „Pentru Tine, Doamne”. A fost un moment aparte, înălțător. Iată cum își explică Lavinia acest fenomen: „Ce pot să spun, decât că, prin faptul că ne-am adunat toți și continuăm să cântăm, deși ne dor picioarele și gambele și genunchii și toate cele, se dovedește că suntem în același duh și că ne bucurăm unii de alții și de faptul că am putut să mergem împreună la Maica Domnului. Ne bucurăm și de efort și de osteneala de pe drum, dar și de rodul de a fi ajuns unde ne-am propus.”

Anul acesta ne-am bucurat de un număr mai mare de preoți, care au mers atât în fața coloanei, cât și printre participanți, astfel că aceștia au avut ocazia să dialogheze cu părinții slujitori, abordând diferite teme ziditoare de suflet. De asemenea, în acea atmosferă de sărbătoare, cu multă voie bună și zâmbete, s-au legat multe prietenii între tineri. Aceștia și-au mărturisit viu credința atât prin gestul lor de a parcurge pe jos drumul până la mănăstire, cât și prin faptul că purtau în brațe icoane cu Maica Domnului sau cu sfinții îndrăgiți.

Un lucru inedit a fost acela că, pe lângă vârstnicii care ne-au uimit cu prezența lor de spirit, cu bărbăția și râvna lor, ne-am bucurat și de participarea a cel puțin trei persoane nevăzătoare, care au parcurs întregul pelerinaj de 17 kilometri pe jos, ceea ce a stârnit celor din jur admirația față de ei și i-a însuflețit să continue călătoria. De asemenea, am avut printre noi un grup de tineri de 10-12 ani, care a venit din Aiud special pentru a participa la pelerinaj, însoțiți de câțiva tineri din Cluj. Copiii de 4, 5 și 6 ani din Gherla, care s-au alăturat grupului împreună cu părinții lor, i-au bucurat pe restul pelerinilor și i-au ajutat să mai uite de oboseală prin firescul și seninătatea lor.

Preasfințitul Vasile nu a fost cu noi în acest an, însă numele său a fost pe buzele multora și nădăjduim că ne-a fost alături sufletește și că ne-a purtat în rugăciune. Pe tot parcursul pelerinajului s-a bătut toaca de către cei care au participat la atelierul de toacă organizat de ASCOR Cluj-Napoca de-a lungul anului. A fost un adevărat exercițiu de rezistență și o încununare a eforturilor de până atunci de a deprinde acest meșteșug.

Participanții au primit în dar din partea organizatorului cărți cuprinzând viața, minunile și acatistul Sfântului Efrem cel Nou, iar copiii au primit cărți specifice vârstei lor, scrise de Părintele Ilie Cleopa.

Acest pelerinaj a constituit punctul culminant al evenimentelor dedicate Maicii Domnului din cadrul celei de-a cincea săptămâni din post: sărbătoarea Buneivestiri și Imnul Acatist, care amintește de minunea pe care Apărătoarea a făcut-o cu creștinii adăpostiți în biserica din Vlaherne.

Iulia Anamaria Mureșan

This entry was posted in PELERINAJE. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *