Pelerinaj în Maramureș

În 30-31 martie a avut loc mult așteptatul pelerinaj în Maramureș. Am început cu o probă de răbdare în așteptarea autocarului. Deși am întârziat la plecare, după cum spune și cântecul “n-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit”, noi ne-am păstrat specificul tineresc al ortodoxiei, cu veselie și mulțumire.

Am pus început bun prin rugăciuni și cântece. Cu toate că am ajuns la mănăstirea Rohia spre sfârșitul Sfântului Maslu, gazdele noastre ne-au oferit multă căldură sufletească  și ospitalitate.

Sâmbătă dimineață, ne-am trezit în sunet de toacă care ne-a îndemnat să participăm la Utrenie și Sfânta Liturghie. Împreună cu corul mănăstirii am dat răspunsurile la strană și am avut prilejul binecuvântat de a ne împărtăși. După micul dejun, am avut parte de un tur al mănăstirii, vizitând biblioteca, chilia părintelui Nicolae Steinhardt și muzeul. După hrana sufletească și trupească primită la mănăstirea Rohia, printre picuri de ploaie ne-am îndreptat spre următoarele noastre obiective.

Prima oprire a fost la mănăstirea Bixad, urmată de Cimitirul Vesel, mănăstirea Peri, Memorialul Durerii, mănăstirea Bârsana, mănăstirea Dragomirești, mănăstirea Moisei și mănăstirea Salva. În autocar a fost multă interacțiune, iar timpul s-a scurs repede, fiind presărat cu recital de poezii, cântece, ghicitori și întrebări despre locurile vizitate, toate acestea fiind premiate cu cărți religioase.

Cimitirul Vesel ne-a adus un zâmbet pe buze și ne-a înseninat ziua cu “albastrul de Săpânța”. Foarte aproape se află și mănăstirea Peri, care este situată într-un parc dendrologic, unde primăvara se făcea simțită prin cântecul păsărilor. Mănăstirea Peri este cea mai înaltă biserică din lemn din Europa cu al său turn de 75 metri înălțime.

Ne-am îndreptat apoi spre locul unde au fost și alți tineri ortodocși, dar care spre deosebire de noi, nu au crescut în credință prin pelerinaje, ci prin suferință în închisorile comuniste. La Memorialul  Durerii, ne-a îndrumat vocea Anei Blandiana, în fiecare celulă fiindu-ne relatat cronologic câte un segment din blocul comunist.

Pauza de masă am făcut-o la mănăstirea Bârsana. Lăcașul ne-a încântat prin complexitatea și frumusețea sa. Am avut plăcerea de a admira portul maramureșan, îmbrăcat cu cinste de câțiva tineri. La mănăstirea Dragomirești ne-a întâmpinat părintele stareț cu zâmbetul pe buze, dornic să ne pună la suflet un scurt cuvânt de învățătură. Printr-o comparație cu fluturii, ne-a atenționat despre frumusețile lumii: atrăgătoare, dar pieritoare.

În drum spre Moisei am fost binecuvântați cu un peisaj feeric: Vârful Pietrosul Rodnei înzăpezit și un asfințit de o rară frumusețe. Aici ne-a fascinat istoria mănăstirii, descrisă de către un tânăr părinte.

Odată cu lăsarea întunericului, am pornit spre ultimul obiectiv, mănăstirea Salva. În pofida orei târzii, maicile ne-au primit cu brațele deschise și ne-au încântat auzul cu cântecul clopotelor care au fost trase special pentru grupul nostru de pelerini. Ca la toate mănăstirile vizitate, am cântat cântări și pricesne și ne-am închinat.

În drumul spre casă, entuziasmați, fiecare pelerin și-a exprimat impresiile din acest pelerinaj, iar apoi am citit cu toții acatistul de mulțumire “Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Chiar dacă timpul a fost scurt, ne-am bucurat din plin de locurile vizitate și de frumoasa comuniune dintre tineri. Astfel, ne-am întors încărcați duhovnicește și cu dorința de a ne revedea în următorul pelerinaj A.T.C.OR. Cluj.

Mariana Avram, Iuliana Dobra și Dana Bodea

This entry was posted in PELERINAJE. Bookmark the permalink.

One Response to Pelerinaj în Maramureș

  1. Denisa says:

    A fost super fain. Crestineste si tinereste. Multumesc, prieteni dragi. Ganduri bune de la Sibiu !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *